Aproape 1 an de la Camino de Santiago

By Petru Arcana | Camino

Dec 26

La aproape 1 an de la Camino de Santiago, ca si cum ar fi fost ieri, imi amintesc ziua de 1 ianuarie 2017. Eram In Cluj, singur in camera, intins pe pat, inundat de ganduri, rememorand amintiri si cu o dorinta arzatoare de a-i da anului ce incepea, un sens. Mai mult, voiam sa dau propriei vieti un sens. Voiam sa fac acel lucru sau acele lucruri care stiam sigur ca vor produce efecte puternice asupra propriei persoane si a vetii mele incepand din acel.

Nu a fost prima oara cand am facut acest lucru. In fiecare an pe data de 1 ianuarie, sau in preajma acesteia, imi luam agenda si notam tot ce credeam eu ca mi-ar placea sa realizez in perioada urmatoare. Uneori scriam foarte multe lucruri. Daca ai fi avut ocazia sa le citesti, ai fi crezut ca vreau sa schimb lumea si sa mut muntii din loc. Ce nu realizam in acele momente, era ca totul era superficial. Nu erau neaparat dorinte personale si nici macar lucruri pe care imi doream sa le am/sa le fac. Erau doar actiuni care poate dadeau bine…

Insa, 1 ianuarie 2017 a fost altfel, a fost altceva. Imagineaza-ti ca eram singur in acea camera, intins pe pat, dupa doar doua ore de somn, rapus de oboseala petrecerii din noaptea de revelion, dar cu dorinta cea mai mare pe care am simtit-o vreodata de a da un sens vietii mele, de a incepe, in sfarsit, sa fac acele lucruri pe care simt cu adevarat ca imi doresc sa le realizez. Simtind aceasta, si avand un moment de sinceritate cu mine, a fost foarte usor sa decid ce voi face in anul ce tocmai incepea, 2017, care in 5 zile va fi inca un an trecut ce a lasat urme adanci in vietile noastre. In acele momente de sinceritate am stiut ca ceea ce va marca anul 2017 si inclusiv viata mea, va fi Camino de Santiago. Acel drum cu o insemnatate uriasa pentru fiecare pelerin ce a pasit pe drumurile sale batatorite de milioane de oameni de-a lungul celor 1000 de ani de cand, zi de zi, cineva paseste pe urmele Sfantului Iacob. Din acel moment, aproape totul din viata mea s-a invartit in jurul acestei dorinte.

Incepand din momentul in care am luat aceasta decizie, sau mai bine zis din momentul in care am acceptat ca Drumul ma cheama si am acceptat sa-i dau curs chemarii, am inceput pregatirile aferente. Am creat o pagina de facebook dedicata lui – drumurisioameni.ro, am intocmit lista cu toate lucrurile de care aveam nevoie pentru Camino – poti vedea aici lista cu lucrurile pe care le-am avut cu mine si care mi-au fost mai mult decat suficiente – si am cautat bilete de avion.

Imi amintesc impactul puternic pe care l-a avut lista cu lucrurile pe care aveam nevoie sa le iau cu mine. Mereu am fost constient ca omului, pentru a trai, ii trebuie foarte putine lucruri. Si totusi, vazand ca lista respectiva continea doar cateva tricouri, o pereche de pantaloni, bocancii din picioare si rucsacul din spate, m-au trecut cativa fiori prin tot corpul. Dar stii cum, combinati cu bucuria ca in sfarsit aveam sa traiesc pentru 30+ zile asa cum am simtit mereu ca vreau sa traiesc. Bucurandu-ma de viata, de fiecare clipa, avand strict necesarul pentru a face asta. As putea spune ca in sfarsit incepeam sa traiesc ascultandu-l pe Petru din interiorul meu. Acel Petru care stie mult mai bine ce este bine pentru mine. Mai am de invatat sa-l ascult, dar Camino m-a ajutat enorm in acest demers. Acum sunt un prieten mult mai bun cu Petru-l meu interior. 

Lucrurile s-au asezat pas cu pas pentru a putea porni la drum dupa 3 luni de la luarea deciziei, adica pe 27 martie. In lunile de pregatire, au existat si momente mai grele, in care a trebuit sa iau decizii importante pentru drumul meu, unele radicale. Nu a fost mereu simplu si au existat si unele regrete de moment, dar, privind in urma, sunt unele din acele decizii pentru care imi multumesc pentru ca am avut curajul sa-mi ascult instinctul si sa fac asa cum simteam chemarea sa le fac.

Am avut curajul si am luat totul asa cum venea, pas cu pas. Am fost deschis la orice fel de informatie, gand si parere din partea celorlalti. M-am lasat liber, purtat de magia Camino. El nu incepe cu primul pas pe care-l faci in prima zi. El incepe din momentul in care l-ai acceptat in viata ta si ai stabilit data cand il vei incepe. Si nu se termina niciodata…

Au fost si emotii puternice care ma cuprindeau, gandindu-ma in primul rand la faptul ca eu, Petru, voi pasi pe acest drum pe care au pasit atat de multi oameni care au schimbat putin lumea prin rolurile pe care le-au avut cand au trait, dar si dupa ce ei nu au mai fost: sfinti, regi, scriitori, mame, tati, persoane cu dizabilitati… Uneori imi era frica. Frica de necunoscut. Dar niciodata nu am avut gandul de a rennta. Odata ce mi-am propus ca voi porni, m-am abandonat complet. Am stiut ca e normal sa am tot felul de emotii, dar incelasi timp ca totul va fi bine. Si asa a fost. Si a fost asa si pentru faptul ca am avut taria de a nu-mi crea asteptari, niciuna. Poate doar una singura, care a fost mai mult o dorinta – sa am vreme buna – si am avut cea mai buna vreme. Am fost cu adevarat binecuvantat.

Pe 27 martie 2017 am pornit pe Camino, drumul care a adus cele mai multe schimbari in viata mea. Drumul pe care inca il parcurg…Am asociat drumului meu si o cauza sociala – copiii balnavi de cancer de la Asociatia Lettle People. Mi-am propus sa adunam impreuna 2700 de euro pentru ei, iar pentru aceasta suma, pe langa parcurgerea Camino, eu as fi vrut sa alerg 2700 km. Pana la inceperea drumului meu, campania a decurs bine, km s-au adunat unul dupa altul pana la cateva sute. Dupa ce m-am intors din Spania, dupa finalizarea celor aproape 1000km ale Camino, am avut nevoie de scurta perioada de „rumegare” a trairilor de pe drum. Pe langa aceasta, am avut cateva evenimente personale care nu-mi permiteau efectuarea prea multor lucruri extra, iar, la scurt timp, viata urma sa-mi poarte pasii in afara tarii unde, oricat de mult mi-am dorit sa continui tot ce am inceput in tara, a trebuit sa reorganizez activitatile, iar pe unele a trebuit sa le inchei inainte de termenul propus. Prin urmare, cu regret, nu am reusit alergarea celor 2700 km si nici suma de 2700 euro pentru copilasi nu s-a adunat. Mai multe informatii pot fi gasite aici, unde inca se pot face donatii pentru acesti copilasi.

Chiar daca acest obiectiv nu am reusit sa-l indeplinesc in intregime, munca depusa pentru ceea ce am reusit sa fac la el mi-a adus cateva lectii foarte importante pentru tot ceea ce voi face de acum inainte. Pe scurt, doua dintre ele, poate chiar cele mai importante sunt acestea:

  1. Singur este foarte greu sa realizezi ceva maret si de lunga durata. Ai nevoie de sprijin si de oameni de incredere care sa-ti fie alaturi
  2. E bine ca atunci cand esti la o bifurcatie de drumuri in viata ta sa mergi pe drumul cel mai bun pentru tine, chiar daca asta inseamna sa lasi in spate lucruri la care tii cu adevarat

Acum, la aproape un an de la aceste evenimente, scriu aceste randuri fiind tot singur intr-o camera, intins pe un pat, dar la cateva mii de km de Romania. Rememorez fiecare gand si emotie traita in experienta Camino. Retrospectiv, realizez ca acest drum mi-a schimbat radical viata:

  1. M-a ajutat sa ma iert pentru foarte multe fapte pe care le-am facut si de care nu sunt mandru deloc
  2. M-a ajutat sa accept si ceea ce nu-mi place la mine, dar si sa accept ceea ce nu-mi place la cei din jurul meu, chiar daca uneori imi este mai greu
  3. M-a ajutat sa invat sa iau decizii mai mature si mai intelepte
  4. Mi-a dat curajul sa pornesc pe un nou drum, chiar daca a trebuit sa schimb radical multe aspecte ale vietii mele
  5. Ajutat de experienta Drumului si de situatiile limita traite acolo, am reusit sa trec mult mai usor peste ceea ce a fost mai greu in ultimile 5-6 luni
  6. Oricat de multe am invatat pe Drum, oricat de multe experiente am acumulat, am invatat ca sunt si slab si ca mai am foarte multe de invatat. Am invatat sa accept si asta.

Acum, la aproape un an de la marea decizie, am stabilit deja data pentru repornirea pe Camino de Santiago. In curand, voi retrai asa cum mereu am simtit ca vreau sa traiesc – liber, fara constrangeri, fara multe griji, fara multe nevoi. Adica, sa traiesc cu adevarat!

Buen Camino!

Cele mai importante 3 lectii invatate pe Camino

About the Author

Primeste povestile celor mai frumoase drumuri parcurse si a celor mai frumosi oameni intalniti!

x